
"Inotdeauna am gandit mai limpede cand a trebuit sa ma fac inteles de altcineva. De aceea, unui jurnal intim ii prefer un jurnal spus, marturisit cuiva. Mi se lamuresc mai bine lucrurile cand le exprim unei alte persoane. Vorbindu-mi numai mie, multe raman neexprimate ori exprimate numai pe jumatate. Imi e de ajuns sa presimt adevarul. Nu ma mai obosesc sa-l curat de coaja. Pot sa fiu arbitrar, sa trec peste amanuntele suparatoare sau complicate si chiar sa aman totul pentru alta data. Pe cand daca vorbesc altcuiva, trebuie sa fiu macar politicos. Dupa ce am inceput, coerenta devine o chestiune de bun-simt. Ideea ca sunt ascultat ma obliga, ma constrange. Din respect, din jena, din vanitate, nu mai sar peste explicatii importante, doar pentru ca mi se par cunoscute sau prea incurcate, si ma feresc cat pot de ispita de a fi prea intelegator cu mine, temandu-ma sa nu starnesc un zambet amuzat. De fapt, monologul meu n-a fost niciodata decat o forma de a recunoaste ca nu-mi sunt mie insumi de ajuns."
- Viata ca o corida -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu