Candva

Candva au fost niste nuci in gradina aceasta,
dar nucii au fost taiati, iar fantomele lor
stau in soare acum si m-asteapta
in timp ce cocosii tipa ciudat,
poate anunta moartea nucilor de demult
sau o sarbatoare a careia i-am uitat intelesul
si numai lumina e plina de remuscari
pentru tineretea nucilor si a mea.
Ar trebui sa fug
ori sa se opreasca vantul,
sa nu se mai clatine crengile merilor si fantomele,
poate astfel se va lamuri si intelesul cocosilor care tipa,
dar cioturile nucilor se intuneca de atata lumina
si ma feresc sa mai fac un pas
de teama sa nu tipe cocosii din nou,
sa nu ma ucida.