Venus din Milo - fragment

Undeva in urma noastra trebuie sa fie o insula
unde pasarile tipa ca la inceputul lumii si
oamenii invata primele cuvinte, unde o femeie
descopera arta desenand cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva in urma noastra
trebuie sa existe, inaintea cuvintelor si inaintea tuturor
ranilor, trebuie sa existe un cuvant cu care am putea
marturisi totul, sau trebuie sa existe o tacere egala
cu toate cuvintele. Trebuie sa existe o apa limpede
care nu se umple de sange cand tipa o pasare sau
ne aducem aminte, trebuie sa existe o apa limpede
de care sa nu ma mai tem sa ma spal cu ea pe maini
si pe fata si pe urma sa ma privesc linistit,
fara tristete si fara sa fiu nevoit sa surad,
uitand ceea ce ne-a facut vinovati fata de noi insine
si fata de altii. Dar unde este aceasta insula,
domnule Gauguin, daca dumneavoastra in Tahiti
n-ati aflat decat ca "a spera inseamna aproape a trai"?
Unde este aceasta insula daca nu in noi insine.