
Ce bine ar fi fost sa fiu un rac autentic,
sa merg constant inapoi.
Te-as intalni printre amintiri
si dupa ce te-as gasi nu ti-as mai da drumul,
te-as tari cu mine inapoi,
sa ne iubim tineri si nevinovati,
dupa care, mereu inapoi, te-as tari mai departe
spre copilarie,
ne-am juca inocenti
pana ce, obositi de joc si de inocenta,
am disparea intr-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
in zadar ma tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat sa merg inainte
si tot ce pot e sa tarasc intre clestii mei de rac
toata memoria mea, fara sa cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriasa sa ma ucida intr-o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu