Venus din Milo - continuare

"Le peche c'est la Grec", zicea-ti dumneavoastra
inainte de asta. Adica vina noastra este aceea
de a fi contruit Parthemonul? De a fi sculptat
si admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastra ma calauzeste de fapt
spre concluzia ca dupa atatea secole si atatea greseli,
dupa atatea sperante si atatea amanari, nu mai trebuie
sa cautam fericirea decat langa mainile noastre.
Nu-i putem cere artei sa se intoarca inaintea cuvintelor
si daca intr-o dimineata pasarile vor trece pe tarm
ametite de soare si nimeni nu va mai spune despre ele
decat ca sunt niste pasari ametite de soare
si daca intr-o zi valurile vor lasa pe nisip niste urme
ciudate si nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decat ca valurile au lasat pe nisip niste urme ciudate,
atunci uitati-va bine la trupul Tehurei,
poate vei descoperi in flacara aramie o zeita de marmura
recapatandu-si din cele doua brate pierdute un brat
pentru a desena, imitandu-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fara sa stie ce-i arta.